Copilul timid - intre eticheta comportamentala si deficit de abilitati sociale
Diana Stanculeanu, Psiholog
Organizatia Salvati Copiii – Centrul de Educatie Emotionala si Comportamentala pentru Copii
Rezumat
Timiditatea este un concept frecvent vehiculat dar in mica masura inteles. Timiditatea este asociata cu caracteristici cognitive, emotionale si comportamentale. in cazul copiilor, timiditatea interfereaza uneori cu dezvoltarea sociala si limiteaza procesul de invatare. Interactinile sociale noi sunt cele mai frecvente contexte in care apare timiditatea. Cercetarile arata ca atat ereditatea cat si educatia nuanteaza diferente individuale in manifestarea timiditatii.
Copiii „timizi” au nevoie de sprijinul adultului pentru a dezvolta acele abilitati sociale care le asigura functionarea optima in ele mai diverse contexte.
Abstract
Shyness is a frequently used but little understood concept. It is associated with cognitive, emotional and behavioural features. In case of children, shyness interferes with social development and learning processes. New social interactions are the most frequent context in which „shy” behaviours emerge. Studies show that both nature and nurture make a difference in shyness display.
Shy children need adults’ support in order to develop social skills as prerequisite for optimal social functioning in diverse settings.
Key words: shyness, introversion, anxiety, nature/nurture, behaviour inhibition, social ability;
Timiditatea – concept variabil si eterogen
Timiditatea este un concept frecvent vehiculat dar in mica masura inteles. Oricine s-a simtit ambivalent, anxios, temator sau prea constient de sine in situatii sociale noi. Timiditatea este universala si a evoluat ca mechanism adaptativ menit sa ii ajute pe indivizi sa faca fata un or stimuli sociali noi. Este resimtita ca un mix de emotii, ce acopera teama, interesul, o stare de tensiune dar si de placere. Acestea sunt insotite de o crestere a ritmului cardiac dar si a tensiunii arteriale.
Timiditateaeste adesea conceptualizata ca tendinta generala catre retragerea sociala, motivata de preocupari sau ingrijorare cu privire la evaluarea realizata de catre ceilalti (Rubin & Asendorpf, 1993; Zimbardo, 1982).
Timiditatea este asociata cu caracteristici cognitive, emotionale si comportamentale. Conceptul este analizat ca tip de temperament sau trasatura de personalitate similiara introversiunii (Buss & Plomin, 1984; Cattell, 1973).
Este validat faptul ca introversiunea si timiditatea prezinta caracteristici similar precum reticenta sociala, retragerea si izolarea. Totusi, timiditatea se refera specific si la conflictul dintre abordarile “apropiere-evitare” (“sa plec? sa raman”), in timp ce introversiunea se refera mai degraba la temperamental rezervat, linistit (Henderson&Zimbardo, 2001a; Lewinsky, 1941).
Sunt studii care arata ca timiditatea si introversiunea inregistreaza in cel mai bun caz corelatii de nivel mediu (Cheek & Briggs, 1990). Cu toate acestea, aceeasi persoana poate fi deopotriva introverta si timida.