in ciuda parerii deosebit de raspandite conform careia „o sa creasca si o sa doarma mai bine”, copilul cu tulburari de somn va continua sa „doarma prost”, daca nu se intervine, si peste ani. Interventia terapeutica este esentiala atat pentru copil cat si pentru cei din jur, deoarece problemele de somn ale copiilor sunt printre cele mai disruptive probleme cu care se poate confrunta o familie. Si aceasta nu doar pentru ca problema de somn afecteaza negativ starea afectiva, cognitiva si performantele copilului, ci si pentru ca ii poate afecta si pe ceilalti membri ai familiei.

 

Dovezile empirice ale experimentelor si ale studiilor de caz confirma ca starea de somnolenta influenteaza in mod negativ performanta copilului (elevului) si starea afectiva a acestuia. Cel mai frecvent se manifesta accentuarea emotiilor negative si diminuarea emotiilor pozitive sau a starii de bine. Autoreglarea emotionala sau utilizarea strategiilor cognitive sunt de asemenea biasate de cantitatea si calitatea somnului.

 

De asemenea functiile cognitive superioare precum flexibilitatea cognitiva si abilitatea de a gandi abstract sau creativitatea par a fi influentate de lipsa de somn. Un alt impact semnificativ al somnului se manifesta in activitatea educationala a copilului: performantele academice scazute, dificultatile de atentie si numarul ridicat de absente sunt doar cateva dintre efectele cauzate de un stil de viata deficitar in materie de somn.

 

in functie de varsta copilului, lipsa somnului poate sa induca si anumite disfunctionalitati la nivel comportamental si fiziologic de genul: consum de substante, accidente, deteriorarea sistemului cardiovascular sau imunitar.

 

Predispusi la tulburarile de somn sunt si copiii care cresc intr-un mediu familial aversiv, in care conflictele maritale sau caracteristicile indezirabile ale parintilor sunt prezente (abuzul de substante, comportamentele agresive sau tulburarile de sanatate mintala de intensitate clinica).

 

Influenta este reciproca intre tulburarile de somn si contextul familial. Problemele de somn ale copilului reprezinta o sursa semnificativa de distres la nivel familial, influentand semnificativ si modul de functionare al parintilor. Principalele simptome in cazul parintilor sunt: starea de oboseala sau fatigabilitate, tulburarile affective si reducerea nivelului de afectivitate fata de copil. Astfel o interventie eficienta include nu doar reechilibrarea somnului la nivelul intregii familii ci si sprijinirea parintilor pentru a dezvolta strategii comportamentale eficiente pentru a gestiona problemele comportamentale ale copiilor de peste zi

Tulburarile de somn includ de la probleme “obisnuite” cum ar fi cele legate de rutina si igiena somnului, pavorul nocturn, cosmarurile, deambulatiile nocturne, pana la probleme mai complexe cum sunt cele asociate cu tulburarile respiratorii din somn (de exemplu apneea de somn) sau problemele legate de miscarile membrelor (de exemplu sindromul picioarelor nelinistite).

 

Prevalenta tulburarilor de somn variaza cu varsta. Problemele de adormire si readormire apar la circa 40% dinte sugari si la 25 – 50 % dintre prescolari. Rezistenta la ora de culcare se poate observa la 15 – 27% dintre scolari. Procentele sunt si mai mari in cazul copiilor cu probleme speciale. Astfel, de exemplu, 25 – 50% din scolarii si adolescentii cu ADHD au dificultati la initierea si mentinerea somnului, iar pana la 80% din copiii cu o tulburare pervaziva de dezvoltare au somnul semnificativ alterat. Desi nu exista studii pe termen lung pe aceasta tema, se presupune ca vulnerabilitatea pentru probleme de somn nu dispare la varsta adulta.